Komakiza - Emanuel Bezeriță



Mi-am dorit ca primul om care va apărea în acest proiect să fie un exemplu puternic pentru cei care își urmează pasiunea. Un bun prieten de-al meu a știut exact ce vreau să fac și fără să stea pe gânduri mi-a spus de Emanuel Bezeriță, a.k.a Komakiza.


„Cum? Arme? Mă bag!”


Emanuel a ales în urmă cu 4 ani să facă ceva ce îi face plăcere chiar aici, în țara și în orașul lui. Hotărât din fire, a decis să facă arme, dintr-o pasiune a lui pe care o urmărea la festivaluri și prin cărțile cu specific istoric.


După modelul dacilor, a început să confecționeze arme în stil antic (care este diferit de cel medieval!), în cel mai autentic mod. Fără tehnologie modernă de producție, folosind un foi (sau foale), o construcție de cărămizi și pământ, ciocane, nicovale și mult efort, din mâinile lui ies adevărate bucăți de istorie (care înțeapă, taie, zdrobesc, rup, cred că ai înțeles...)



Civilizați cum suntem, nu mai avem nevoie de obiecte de acest gen, însă acestea sunt foarte apreciate de colecționari și pasionați de arme antice, de unde și vin majoritatea comenzilor pentru Emanuel.


Stilul lui de viață este dedicat întru totul acestei activități. De la premisa totul sau nimic, a ales să trăiască într-un sat evacuat datorită alunecărilor severe de teren, singur, în casuța construită chiar de el. Și reușește fără electricitate, instalații de gaz sau apă curentă să ducă meșteșugul mai departe. Tu ce ești în stare să faci pentru pasiunea ta?



Vizita mea la fierăria lui Emanuel


Prima dată când am vorbit cu el, mi-a lăsat impresia că nu o să ajung niciodată să văd ce face.


Televiziunile, fotografii și videografii îl contactează constant, deci ce valoare mai puteam eu să îi aduc? Și m-a făcut să înțeleg asta. Cu toate că ideea proiectului nu avea o direcție clară, cred, sau cel puțin sper, că sinceritatea și curiozitatea mea l-au convins să mă lase să încerc măcar.


Nu am stat pe gânduri așa că a doua zi dimineață am pornit...


De la prima conversație prin telefon mă gândeam că are să devină o experiență „interesantă”.


Cum așa?

Păi simplu! O voce plină de siguranță, îmi spunea scurt și logic unde trebuie să ajung. La acestea se adaugă un strop de ironie când l-am sunat că am greșit drumul.


„Mmm, okay, o fi vreun tip arogant...”


Omul a coborât cu mașina de teren să mă ducă în zona în care locuiește pentru că nu ai nici o șansă să ajungi altfel. Mare domn, mulțumeeesc!


Am ajuns sus și ăsta e primul lucru pe care l-am văzut:



De acolo a început distracția!


Emanuel este omul care m-a scuturat de principii inutile și false probleme din primele cuvinte. În mod cert nu încerca să facă acest lucru, totuși a reușit și a continuat. Cum a reușit? Prin felul lui sincer și dezinvolt care nu îl limitează în niciun fel… și zicea că e nevoie de câteva zile doar ca să îmi fac o idee.


Printre primele lucruri pe care le-am văzut cand a început să lucreze, au fost scânteile care zburau în momentul în care folosea foiul pentru a încinge cărbunii.



În acel locaș, sub cărbuni intră bucata de metal ce avea să fie pregătită. Odată ce fierul ajungea să fie suficient încălzit, acesta urma să fie pus pe nicovală și modelat, lovitură cu lovitură.


Asta e cea mai sonoră amintire pe care o am, pentru că îmi țiuiau urechile la fiecare lovitură. Repeta acest proces până când era fericit cu forma materialului. Chiar dacă depinde de material, procesul durează muuult, este complicat și necesită multă minuțiozitate.




Procesul repetitiv, interesant la fiecare pas, avea niște pauze între fiecare reprize. Acele pauze erau momente prielnice pentru discuții.


Ok, mai mult vorbea el, eu eram al dracului de curios, pentru asta m-am dus.


Poate din cauza felului în care gândesc, sau din cauză că el știa cum să transmită o informație cu scop, sau ambele, eu am văzut niște lecții prețioase în tot ceea ce spunea. Ba mai dărâma câte un mit, ba mai vorbeam de trupe și muzică, de războaie, strategii, din toate a învățat câte ceva.


Vrei să știi care e secretul succesului lui?



Zidar excelent, caut de muncă”

- Poftim?

- Ce dracu e asta?


Păi e o strategie de marketing, dar proastă. Păi și succesul? Pff, va trebui să te ții bine… Nu are nevoie de marketing! Păi cum? Nu are nevoie de așa ceva pentru că depune un efort care influențează direct proporțional succesul lui.


Muncă multă, cu cap!


Cam asta e prima lecție pe care am preluat-o de la Emanuel.


Ce am mai învățat de la Emanuel?


Teoria ca teoria, da...


Dacă pășești pe teritoriul altcuiva, taci și asculți. Nu dai cu părerea, nu are rost! Saaau dacă vrei să încerci ce face el, dă cu părerea cât ești acolo și te va lăsa să încerci. Cum naiba o să vrei să bați tu ani de experiență și încercări cu o părere, că ai vrea niște atenție?


Ce voia el să îmi spună este că procesul e mai complicat decât o părere. Să luăm exemplul activității lui Emanuel: creierul tău procesează într-un anumit fel informația, pe care trebuie să o transmită mâinii tale, care va percepe într-un alt fel acea informație și mai apoi e lovitura efectivă. Practic trebuie să coordonezi cel puțin trei procese de care ești conștient până să faci un mic pas.


Aici Emanuel prelucra tubul suliței, care este cel mai dificil proces

Comportamentul nostru


Nu aveam cum să nu vorbim de băutură, doar suntem doi oameni în floarea vârstei. Ce nu mă așteptam era să aud cuvântul genetică în discuția asta. Long story short, alcoolul ne aduce mai aproape de comportamentul nostru programat genetic. De asta te „transformi când bei”, hehe.


Practic, comportamentul nostru este format din 4 mari elemente: genetica, mediul, educația și auto-educația. Cele două din urmă le pot domina pe cele dintâi, necesită însă un efort constant și îndelungat.



„Don't save her, she don't wanna be saved…” (J. Cole)


Înțelegeam ce vrea să zică nenea Cole prin melodia Role Modelz, dar Emanuel, nu doar că mi-a adus aminte dar a făcut ideea asta și mai clară.


Deși în melodie vorbește despre o „ea”, sfatul defapt se aplică în cazul oricui. Care e ideea?


Nu te chinui să salvezi pe nimeni, să îi schimbi statutul, să îi schimbi percepțiile, concepțiile sau orice se mai termină în „-iile” pentru că, cel mai probabil, vei ajunge singur.


Doar cui îi place să îi spui mereu că nu face ceva bine, sau că nu e în regulă?


Păi și ce fac dacă vreau oameni de calitate lângă mine? Emanuel a punctat, cred eu, cea mai bună explicație. Păi devii tu cea mai bună varianta a ta, lași pe restul în pace, și cine trebuie ți se va alătura sau îți va lua modelul.


Tip: Devii cea mai bună variantă a ta prin muncă multă.



Simplifică lucrurile


Ce urmează să îți spun mi-a folosit enorm de mult până acum și a fost confirmat și de Emanuel.


Când nu ai idee ce să alegi sau ce să faci, alege naibii o variantă odată și mergi pe ea. Asta din două motive: În primul rând, oricum nu ai cum să știi ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi ales cealaltă variantă. În al doilea rând, dacă ești pe drumul cel bun, oportunități și semne vor apărea că ești pe drumul cel bun, dacă nu, poți să îl schimbi oricând.



Responsabilitate


Greu, dar adevărat! Poate nu poți să controlezi ce se întâmplă în jurul tău, dar poți să controlezi cum percepi acele evenimente. Pam-pam! Așadar, pieptul în față, capul sus, asumă-ți responsabilitatea pentru ce se întâmplă și du-te fă-ți treaba!



Fii stăpân pe tine!


Când ești stăpân pe tine și pe arta ta, banii devin doar o unealtă, nu te mai controlează, iar tu câștigi puterea de a spune „NU”. Poți refuza oferte „tentante” și orice simți că nu ar trebui să intre în sistemul tău de valori. Nu am spus să nu fii deschis, ci să fii în control!



De ce?


De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce? De ce?


Am pus mai multe, ia câte vrei și pune-le în fața ori de câte ori e nevoie. Nu cădea în capcane, află raspunsul singur!



Pe final...


Îi mulțumesc mult lui Emanuel Bezeriță, în primul rând că mi-a oferit această ocazie pe care nu o să o uit niciodată, dar mai ales ca mi-a dat add pe Facebook, hehe! Glumesc dar chiar e foarte selectiv.


Sunt onorat!


Majoritatea armelor pot fi văzute pe pagina lui de Facebook. Dacă vă place, nu uitați să îi dați un like, un comentariu sau un share!


Pe Emanuel îl găsiți aici:

Pagina Facebook


Susține proiectul și omuleții pasionați prin Patreon aici.


Mai multe fotografii:


  • Facebook
  • Instagram

© 2019 Documenting Passion | Kristian Jucan