Ioan Galgoczy



Am plecat cu un gust amar din curtea domnului Galgoczy. Un om de milioane, constrâns de minți înguste. Nu îmi vine să cred că suntem atât de absorbiți de putere și bani. Suntem de nesăturat și atunci când avem tot ce ne trebuie.


Domnul Jancsi, cum îi este porecla, sau „spartanul” cum îi mai spune fiul său, Gabriel, este sculptor. De peste 40 de ani vede potențialul unor cioate de copaci pe care alții le-ar arunca la gunoi.



Mulți îl știți de la „Românii au talent”, alții de la știri, sau ai auzit de el datorită acțiunilor pe care le demarează constant pentru a proteja natura sau pentru înfrumusețarea orașului.



Ne-am dat întâlnire în parcul mare al orașului Gherla. Am crezut că începem treaba la ora stabilită. Nici vorbă! Nenea Ioan lucra deja de mai bine de o oră. L-am găsit așadar cu drujba în mână, lucra la un nou proiect.


M-a observat și i s-a luminat fața. Am primit și eu o stare de bine și am început să vorbim.



Exemplu peste exemplu!


Pensionar mai activ ca un tânăr. Are probleme cu inima dar asta nu îl oprește să iasă în fiecare zi să facă ce știe mai bine.



Aș vrea să înțelegi modestia acestui om, căldura prin care îmi spunea: „Kristi, eu nu am nevoie de multe, o cămăruță și o bucătărie, să am ceva de mâncare.”



Prin toate dificultățile peste care a trecut, a reușit să crească doi băieți, să îi ajute pe amândoi să facă o facultate. Astăzi cu mâna pe inimă îți spun că nu cunosc oameni mai bine voitori, educați, harnici și empatici. Mai multe voi vorbi în articolul despre Gabi, unul din băieții lui nea` Ioan, care îmi este ca un frate mai mare.


Alege-ți un scop!


Recunosc că m-am emoționat când am auzit care este scopul lui actual. Acest om vrea să facă orașul nostru, Gherla, cât mai frumos posibil.



Nu pentru el, nu pentru că vrea ceva în schimb.


Nu pentru tine ăla de simți mirosul banului și unde își face altul treburile. Nici pentru tine, cel ce ai uitat că frumosul stă în cel mai mic gest.


O face pentru copii. Îi încălzește sufletul să îi vadă cum se joacă, cum zâmbesc, cum cresc.



Vrea să știe că își petrec timpul în cel mai sănătos mod posibil, afară. Le face o bucurie celor micuți, le provoacă creativitatea și îi susține cu tot ce poate.



Și nu e normal? Ei sunt viitorul! Noi suntem viitorul! Vom învăța de mici ce e frumosul, și îl vom duce mai departe.


Nu meriți!


Ce primește în schimb? Îți spun eu: piesele lui sunt rupte, tăiate sau distruse cu totul din cauza unor limitați mental.



Faimoasa căsuța situată aproape de canal necesită constant reparații pentru că cineva găsește amuzament în a-i strica acoperișul sau structura.



Florile sculptate trebuie mereu să fie rupte de cineva care vrea să vadă cât de sus ridică piciorul.


Să nu mai spun că există tentative de furt! Cu drujba în mână, cineva a încercat să își însușească o piesă cu totul. Incredibil de ce suntem în stare!



Și sunt multe altele de care domnul Galgoczy se bate în fiecare zi, mai degrabă în luptă cu prostia celor din jur.


Dacă mai vedeți pe cineva că face așa ceva contactați-ne sau spuneți chiar voi ceva! Mentalitatea de „păi ce pot eu să fac” nu îți asigură o viață liniștită!



Nu meriți să te bucuri de un parc frumos, aranjat dacă te încurcă o piesă de artă! Nu meriți să respiri aer curat dacă tai copacii cum te taie pe tine capul!



Apropo de copaci, ai văzut cum au fost toaletați copacii aflați pe aleea situată de-alungul canalului? Ăsta-i toaletaj? Să tai copacii cu totul, nici o creangă rămasă? Îți las aici un exemplu să poți să îți pui mâna în cap.


Dacă te uiți bine poți vedea cum aceștia se usucă încet, le cade scoarța, lucru care e de asemenea periculos dacă se desprinde vreo bucată mare. Așa se întâmplă când facem lucrurile după capul nostru. Avem un peisagist care a aprobat o astfel de acțiune?



Serios?!


Dar serios?! Cum s-ar putea gândi cineva că omul ăsta ar vrea renume sau alte avuții?

Domnul Galgoczy are o viziune pentru acest oraș și o susține pe banii proprii.



Unde sunt autoritățile? Îi doare-n cot dacă nu au ceva de câștigat. Ce să mai zicem când aud de investiții?


Mă doare sufletul să văd că de la el putere lucrează zilnic să facă locul ăsta unul mai bun, și când cere ajutor, este jignit.


Rușine!



Trezirea!


Nenea Jancsi mi-a prezentat o bucățică din realitatea situației noastre actuale ca popor, și am început să mă întristez.



Am învățat că nu ai nevoie de mai mulți bani peste cât ai nevoie să trăiești. Mai mulți bani, mai multe investiții, mai multe probleme inutile.


Dacă faci un lucru, fă să ai drag pentru acea activitate. Nu îți trăi viața cu gândul că abia aștepți să ajungi acasă: „Ești mort, atâta că nu ești pus în groapă”



Sărăcia e una dintre cele mai bune lecții pe care ți le poate oferi viața. Scoate și ultima picătură de creativitate din tine, și nu vei uita niciodată prin ce ai trecut. Sunt lecții care o să îți fie de folos în orice context.



„Kristi, fratele nostru mai mare avea 14 și s-a făcut ucenic să ne crească. Eu a trebuit să lucrez de la 12 ani. Am învățat să îmi procur tot din natură, stăteam cu lunile în munți și mâncam ce culegeam, pescuiam sau vânam.”


Pe nea` Ioan îl putem lăsa și acum în sălbăticie și va supraviețui cu siguranță, nu știu câți dintre noi ar putea. De asemenea îmi spunea că avem nevoie de natură și că locul unde trăim își pune definitiv amprenta asupra noastră.



Fericirea nu are nici o legătură cu banii. Îmi povestea cum se uită cu admirație la persoanele de etnie rromă. Copiii acestora se joacă și din când în când iese și vorbește cu aceștia pentru a-și aminti să fie recunoscător pentru ce are. Sunt oameni care nu au grija zilei de mâine și tot „o rezolvă” cumva.



„Nu mai am putere!”


Nea` Ioan este un om care a luptat curajos împotriva abuzurilor autorităților, chiar cu riscul de a fi amendat sau închis.


Un om conectat la natură, care îi este ca o mamă și pe care nu o lasă să fie rănită.



A sculptat sute de piese care astăzi ar putea aduce un beneficiu de imagine uriaș orașului.


Cu toate acestea, nea` Ioan nu mai are puterea să își ducă toate planurile la capăt, această luptă continuă cu uși închise, jigniri și conflicte l-au obosit și îmbătrânit.



Dar tu poți continua munca lui!


Te rog!


Te rog! Dacă nu de dragul Pământului, atunci de dragul sănătății tale, nu mai arunca gunoaie pe jos, pentru că vezi deja ce se întâmplă și va fi din ce în ce mai rău.



Mergi pe jos sau cu bicicleta, mai lasă mașina acasă. Te rog nu mai rupe piesele de artă, ale lui Nea Ioan sau ale oricui sunt!



Te rog, lasă mentalitatea de „ce pot eu să fac?”. Începe și vezi cum oameni buni ți se alătură!



Continuă să creezi și să crezi în scopurile tale, viața ta va fi mai împlinită, așa poate zâmbi nea` Ioan împăcat în fiecare zi!


Sărbătorile vin! Pomuleții ăștia sunt de vânzare :)

Mulțumim Ioan Galgoczy că luptați în fiecare zi să faceți orașul nostru un loc mai bun, mai frumos și că îi învățați și pe cei tineri să facă la fel!


Pe nea` Ioan îl găsiți aici:

Facebook: http://bit.ly/35BKoZV


Susține proiectul și omuleții pasionați prin Patreon aici.


Mai multe fotografii:



  • Facebook
  • Instagram

© 2019 Documenting Passion | Kristian Jucan